Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Mătănii

In jos 
AutorMesaj
lelia.mossora

avatar

Mesaje : 5
Data de înscriere : 18/06/2008
Varsta : 67
Localizare : IASI

MesajSubiect: Mătănii   Vin Iul 04, 2008 11:16 am

Ți-am luat forma chipului
în palme
să-mi spăl fața
în zori
cu apa
ochilor tăi...

să-mi amintesc
cum îți era zâmbetul
lipit de sufletul meu.

Plouă cu frunze galbene
din altă toamnă,
toamnă iubirilor mute
demult
trecute prin noi....

Suntem aici
mai goi
ca la facerea lumii
să ne dezvelim gândurile,
să ne împărtășim
cu sărutări de rouă,
să alungăm furtuna
care ne macină trupul,
să strigăm lumii
că iubirea doare
atât
încât
ni se cutremură pașii
de umbra ei....

așternută peste noi
ca o mantie de curcubee
neașteptat de verosimilă...

Ninge cu frunze
căzute din cerul
iubirii nesfârșite.
Ninge
cu lacrimi plânse din nou
pe altarul la care ne închinăm
uimiți
că mai existăm
după atâtea căutări...

Clipele noastre
curg
asemeni mataniilor
înșirate pe o mână întinsă
spre clipă de taină
în care ne-am găsit...

asemeni
mataniilor
care ascund în ele
tot ce e mai sfânt
și mai pur în noi -
care vom rămâne
veșnic aceiași...
două suflete-pereche
căutându-se în eter
ca și cum nu s-ar putea atinge
niciodata…

E foamea din noi
care cere vamă
și trup
și
suflet…

E foamea de adevăr,
e foamea de lumină,
e foamea
de noi............cei care eram
atât de singuri
până când
într-o zi
ne-am întâlnit
pe o rază de soare
care cădea
din înalturi
oprindu-se pe buzele noastre
însetate
de liniste…
însetate de apa
ochilor
care voiau să se înece
în fântâna
pe care o săpam
de atâta vreme
fără să găsim
izvorul
vietii…

Și când
totul s-a preschimbat
în tăcere
am înțeles
că izvorul nu putea
să fie
decât în noi....
cei care nu mai aveam loc în matca
pe care ne-o oferise
viata.

Izvorul
era in
lacrimile noastre
prea mult plânse
în nopțile
cu lună plină
cerșind
în van
iubirea…

Acum
un ocean nesfârșit
tălăzuiește
sub pleoapele plecate
spre țărmul
fiecăruia dintre noi...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://reteaualiterara.ning.com/profile/LeliaMossora
 
Mătănii
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: