Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Dorinta

In jos 
AutorMesaj
Miulescu Ioana Bianca

avatar

Mesaje : 23
Data de înscriere : 25/05/2008
Varsta : 30

MesajSubiect: Dorinta   Sam Mai 01, 2010 11:40 pm

Uneori visele sunt inchipuiri care ne vorbesc despre ceva ce ar trebui sa ne preocupe mai mult.Azi-noapte am avut un vis in care incepea o lume intreaga .Erau personaje, eram eu si era un fabulos decor scenic.Cand m-am trezit mi-am spus ca va fi un inedit subiect de roman.
Intr-o incapere de dimensiuni prea mici pentru ca cinci oameni sa incapa,ingusta dar foarte inalta caci tavanul se intindea deasupra mea la nu mai putin de trei metri,era spanzurat un candelabru vechi cu manere de fier care serveau ca suport unor becuri in forma de para plina,caci erau prea bombate in partea care sustine filamentul si aratau foarte grase,fiind asezate in suporturile lor cu partea mai subtire in sus.Astfel,lumina din incapere era atat de puternic proiectata pe tavan incat vedeai o mare pata de lumina care aproape ca forma un nor deasupra camerei.Era o iluminare proasta caci daca coborai ochii la nivelul podelei abia vedeai pe un covor care odata fusese persan,colorat si cu o fina realizare floristica,moale la atingere si gros in cuprinsul sau,ca acum era un pres care folosea la mascarea parchetului invechit si patat cu smoala pe alocuri.Lumina nu te ajuta sa descoperi micile si multele urme de praf gros de care dadeai odata ce te aventurai sa inaintezi pe acel covor,iar varful pantofului tau facea loc si totodata curatenie pe masura ce lovea praful.In cel mai nefericit caz praful trecea de pe pantoful tau ca un nisip fin, pe un asemenea tie care incerca sa ajunga la canapeaua acoperita cu o patura mare de impletitura taraneasca,care desi invita sa te asezi pe ea,mai apoi te facea sa regreti ca ai luat o astfel de decizie.Tot farmecul cuverturii era culoarea sau culorile care fiind prea accentuate te izbeau trezindu-ti privirea.Odata ce luai loc, intepaturi mici intrau prin materialul pantalonilor tai si pe masura ce te fataiai incercand sa netezesti locul pe care te-ai asezat parca te cuprindeau din toate partile si prin toate partile incat nemaiavand nimic a face, rasuflai greu si lung. Erai coplesit de atentia gazdei care se precipita in a-ti aduce un pahar cu apa,pahar din care cu greu te incumetai sa bei,deoarece avea buza superioara taiata de-a curmezisul astfel impiedicand complect persoana ,si mai ales daca erai beneficiarul unui nas mare si lung,sa poate sa apropie indeajuns paharul pentru a bea .Dupa ce te gaseai usor indignat si ai fi incercat sa folosesti putina fizica pentru a lua macar o inghititura,acea abia obtinuta gura de apa iti dadea un usor nod in gat cand surprindeai inaintea ochilor urme de ruj invechite pe cuprinsul buzei superioare a paharului.Aveai dorinta sa pui paharul cat mai departe posibil,de preferat intr-un loc unde sa nu-l zaresti si cautand un astfel de loc, putin lateral in spatele tau era o masuta,din lemn de nuc,cu singurul picior pe care se sprijinea gros si frumos curbat atat in partea superioara pentru a sustine corpul perfect rotund al mesei cat si in partea inferioara pentru a da stabilitate si a face contactul cu podeaua prin o prelungire a piciorului ca un trunchi de con perfect slefuit.Masuta iti dadea impresia de frumos daca iti inchipuiai cum ar fi aratat cand gazda a cumparat-o,cu cateva decenii in urma.Pe masuta era postulat un macrame care nu depasea circumferinta mesei ,chiar era la doua degete distanta de aceasta.Un multiplu set de fotografii era inghesuit intr-un suport nu foarte incapator,poze vechi,in alb-negru.Suportul era unul ieftin,din lemn brut si nelacuit,cu unul din cuiele menite sa inchege o rama iesit in afara si astfel intreaga rama era putin inclinata intr-o parte,gata de a se prabusi.Poza care avea onoarea de a se putea citi caci era prima din acel sir care o urmau nedeslusite era de o marime mijlocie,putin patratoasa,cu margini alb-galbui valurite care formau un cadru pentru portretul frumos profilat al unui tanar de aproape optsprezece ani.Chipul baiatului parea rupt dintr-un basm,ochii mari negri putin migdalati desluseau o linie genelogica mongoloida,nasul era incadrat egal intre cele doua arcade ale sprancenelor dense si foarte negre si avea masculinitatea marcata mai mult prin dimensiune decat prin aspect,nari fine si lungi arcuate putin in interior.Buzele erau groase iar intinderea lor depasea doar putin suprafata nasului.O distinctie era buza superioara mult mai pronuntata,mai subtire si mai intinsa decat cea inferioara.Barbia dadea un contur alungit fetei fiind foarte usor ascutita.Gatul lung,intins se continua cu umerii lati acoperiti de plete negre care pareau a fi o pelerina deasupra lor.O carare pe mijloc iesea in evidenta despartind parul bogat si intins.Era imbracat intr-un costum national care trada o tinuta de muntean,cu palarie tipica intr-o mana,cu itari care aratau o musculatura perfecta.Mainile erau lungi ca ale unui balerin iar pieptul ferm era scos in evidenta de statura dreapta pe care o adoptase.
Incercarea de a scapa de pahar imi daduse surpriza cea mai placut posibila in acea atmosfera...a zari un chip oarecum cunoscut.Era asa de placut sa stau sa-l privesc...Visasem la un astfel de chip si iata ca a existat.A reprezentat candva mai mult decat o dorinta sau o intrezarire.A trait la fel cum traim toti,a mers si a ras si a avut o poveste de scris pe masura ce treceau anii.Doream acum sa-i aflu istoria...ce nume are un astfel de chip,ce fire,ce pregatire si ce naravuri purta.Incerc sa-i indic usor gazdei curiozitatea mea asupra fotografiei si raman indelung,prea indelung chiar cu privirea atintita la poza.Batrana mea vecina isi arunca un ochi doar asupra mea si zice ca acolo e nepotul ei dar poza e mai veche,e de acum vreo zece ani.Era imbracat pentru o serbare de ziua nationala si si-a facut o poza.Seamana foarte tare cu bunica-su,si el era asa de mandru si frumos cand era fecior.Nu pot sa spun mai mult decat un lung,ascutit :,,-Ce frumos!’’ ,si prefer sa urmaresc din cand in cand acea poza,parca si el m-ar fi urmarit cu privirea din ea.Pe masura ce tanti Geta isi scoate cumparaturile ce i le-am adus,imi spune mai multe despre nepotul ei.E in ultimul an la politehnica si acum un an de zile a pus punct unei relatii cu o fata mai bogata decat el pentru ca ea vroia ca el sa-si lase facultatea si sa aiba o functie la firma tatalui ei.O functie foarte bine platita,imi spune tanti Geta.Dar el,saracul baiat,nu a vrut mila nimanui si s-a simtit jignit si apoi a inteles ca ea era numai dupa bani.Acum invata sa-si dea licenta si mai are cate o slujba din cand in cand care poate sa-i lase si timp de studiu dar nu doar.Batrana incepe sa tuseasca greu si mult,cu pauze scurte intre tuse si pe masura ce se apleaca dupa o plasa de cartofi sau dupa o legatura de morcovi imi spune ca se bucura ca nu a mai trebuit sa iasa din casa,mai ales acum cand sta sa ninga din clipa in clipa.Pe fereastra din spatele meu lumina zilei intra prea putin.Geamul prafuit face ca permanent si cel mai puternic soare sa fie usor umbrit,iar perdeaua roz-violacee prea bogat ondulata, in unele si cele mai multe portiuni se suprapune si ziua aici pare lasarea serii lasand loc mai mereu unor simfonii de cascaturi.Acum afara e tot mai cenusiu si vantul sta.Inauntru becul galben imbie putina lumina iar cenusiul patrunde prin fasii in spatele meu.Praful contribuie oarecum la luminozitea de aici si retine parca lumina naturala.Fotografia lui e insa scaldata intr-o raza ratacita de lumina si pare acum un chip prea alb.Batrana aranjeaza in frigiderul mic salamurile si branza,ouale le aseaza la locul lor si imi zice razand ca pot sa iau acum poza aceea daca atata ma tot uit ca ea mai are si altele.Zambesc si gandul ar vrea dar spun ca nu pot sa fac asta.Ma ridic incet parca am fost prinsa furand si ma scuz ca trebuie sa merg sa-mi fac temele.Tanti Geta ma ia si ma pupa batraneste pe frunte si eu spun ,,Sarut-mana’’ si plec.Usa se inchide in urma mea iar eu ma impiedic de prima treapta ca o nevazatoare.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Dorinta
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: