Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Autocunoaștere

In jos 

Ce părere aveți despre această postare?
a. abordează o tematică interesantă și bine creionată;
0%
 0% [ 0 ]
b. abordează o tematică interesantă, dar în tușe nu prea bine definite;
0%
 0% [ 0 ]
c. neinteresantă.
0%
 0% [ 0 ]
Total voturi : 0
 

AutorMesaj
Moonshadow

avatar

Mesaje : 3
Data de înscriere : 21/02/2010
Varsta : 28
Localizare : Focșani

MesajSubiect: Autocunoaștere   Dum Feb 21, 2010 4:35 pm


Da’ mai taci odată! Ragi ca o vită cu membre amputate! Încetează! Nu eu sunt de vină! Nu eu te-am aruncat în colțul ăsta digerat de frig și igrasie! Alții au făcut-o! Alții sunt cei ce ți-au înfipt cristale ruginite în sufletul cândva albastru! Ei l-au ros de înțelegere și răbdare și l-au lăsat să zacă sterp în ploaia de injurii. Ba tot ei au fost și cei ce au așezat mugurii de mizerie și mucegai pe ramurile acelei inocențe de copil... Ei! Nu eu! Nu înțelegi?!

Cum îmi poți reproșa că nu am făcut nimic? Tu te-auzi măcar? N-ai idee cât aș fi vrut să-i ucid pe toți! Pe toți, n-auzi?! Aș fi luat negreșit funia, cu care, de altfel, nici nu s-au sfiit să-ți sugrume zvâcnirea, și să le-o strâng în jurul corpului până avea să li se despice carnea! Mi-aș fi strecurat degetele pe sub despicături, iar cu unghii de felină le-aș fi apucat zdravăn cutele și, cu o ușurință de să-i înfioare, le-aș fi smuls cu dinții. Și-n absolut nicio clipă nu mi'aș fi slăbit privirea de o infectă poftă nebună de dezvirginare a fiecărei celule! Apoi m-aș fi lins pe bot pe deplin satisfăcută că le-am făcut-o și eu lor!

Dar la ce folos? Spune-mi! La ce folos? Să devin exact unul dintre ei?! Tot în colțul ăsta ai fi zăcut, drăgălașo, legănând în zbateri câteo speranță ațintită-n gol... tot aici, ba chiar mult mai rău! Și-atunci chiar ar fi răbufnit în mine vinovăția! Crede-mă ca aș fi rămas fără conștiința de sine și aș fi sfârșit prin a mă sinucide...Asta ai fi vrut să fac?! Să rămâi fără mine?

Of... vezi! M-ai supărat... dar nu mă privi așa... lasă... eu te-am iertat...iartă și tu... hai vino la mine în brațe să te legăn și s-adormi înapoi în mine, căci când te vei trezi, lumea va îmbrăca o nouă viață! Tu vei fi fluturele de mâine ce-și va lepăda coconul pângărit de amintiri sordide și-și va lăsa liberă aripa suplă pe valurile răsăritului... hai nu te mai opune... umple-ți plămânii cu brizele dulci ale nopților cu iasomie... ascultă-ți inima ce bate și prin mine și lasă-ți încetișor genele să caadăăăăăăă...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Autocunoaștere
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: