Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Nu am voie...

In jos 
AutorMesaj
Veronica Sandor

avatar

Mesaje : 3
Data de înscriere : 20/07/2009
Varsta : 32
Localizare : Reghin-Targu Mures

MesajSubiect: Nu am voie...   Mar Iul 21, 2009 1:32 pm

[
“Sunt odată cu ploaia
cad odată cu ploaia
veghez od
ată cu ploaia
nu mă vaiet ,nu țip,nu urăsc

aștept să mă albesc
în pântecul sfântului
printe nucii în floare
aștept iubirea călătoare”
(Sunt)

Citindu-l pe Liviu Georgescu ajungem sa constientizam asemanarea stiluluio sau cel al autorilor încadrați în generația 80, el însuși fiind calificat de către Nicolae Manolecu ca fiind „ultimul opzecist” sau „un atipic optzecist” Volumul Nu am voie vine în descendența unor opera de valoare ca Călăuza (2000), Solaris (2002), Ochiul Miriapod (2003), Orologiul cu statui (2004), Piatră și lumină (2005), Transatlantice (2007).Criticii literari îl plasează între suprarealism și expresionism fiindu-ne foarte greu să-i găsim un curent “fix ” în care să se încadreze perfect. Aruncând o privire retrospectivă asupra operei autorului Mircea A Diaconu sesizează faptul ca în volumele Călăuză și Solaris „abundă viziunile cosmogonice, fiorul teluric, teribilele experiențe ale imaginașiei, adică construcții vizionare, viguroase și apocaliptice”. Făcând o comparație între volumele poetului si filmele artistice cu aceleași titluri ale celebrului scenarist rus Andrei Tarkovski, acesta din urmă fiind extrem de pasionat de plasarea în dimensiunea irealizabilului a unor elemente simbolice , putem observa că , zona din filmul Călăuza e plină de primejdii nevăzute, dar înăuntrul ei se poate ascunde acea comoară pe care deținuții pe perioade lungi au găsit-o în interiorul lor. Este un peisaj extraordinar pentru o supraîncărcare cu simboluri .Ambiguu și respingător, dar în același timp învestit cu valențe magice. Laurențiu Bratan afirma pe bună dreptate că în filmele lui Tarkovski doar credința duce la adevăr, nu cunoașterea carteziană. Divinitatea nu este inexistentă ci poate fi descoperită doar de cei pregătiți.
Lucrurile se schimbă în volumul Ochiul miriapod,viziunile cosmogonice sunt oarecum abandonate ,câștigând teren concretul , istoricul , se propune o intoarcere spre origini.
Aprofundând opera autorului observăm că acesta noteză ceea ce vede sau a văzut, construind un “schelet de imagini”, un cadru ce presupune o forță vizuală , abilitatea cititorului de a fora în interiorul cuvintelor, de a desluși tainele filozofice ale poemului.
Liviu Georgescu este unul dintre autorii care au puterea de a-și răsfrânge propriile interogații în sufletul și în conștiința cititorului.Discursul poetic ridică probleme pe tema libertății și valențelor acesteia : „Adevărata libertatea e să-ți privești în oglindă/ adevărata figură” (Libertatea)Forând în interiorul poemului descoperim alte afirmații cu valoare interogativă puternică: „Adevărul îl deținuseră cei care îl falsificaseră /Scrisoare de pe malurile râului) „Nu știm dacă adevărul s-a întâmplat/ dar știm că îl purtăm în noi ca pe o inimă” , „Nu știm dacă suntem nemuritori/ dar știm că în asta credem”.Liviu Georgescu nu evită “sinele” el însuși percepându-se ca fiind o “entitate integrantă”, nu ascunde fragilitatea ființei umane, geneza reprezentâd-o ca pe o poveste , o experientă, apreciind totuși viața ca fiind mai pregnant decât moartea. Poetul accesează existențialul prin referențial.Cine ești tu?- „Eu sunt numele meu, sunt casele și pământul,/ acareturile și vântul”.
Titlul volumului Nu am voie, presupune de la început existența unei limite , o limită imaginară . o îngrădire a spiritului poetic. «Genezele » poetului galopează spre apocaliptic.Imaginația ia forma memoriei si are nevoie de căt mai mult spațiu, suflul liric are nevoie de spațiu pentru a se degaja, pentru a expune tensiunea într-un ansamblu de teme și motive .
Poetul se simte limitat hipersensibil, incapabil de evoluție intr-un spațiu în care cea care domină este involuția :„Presimt succesiunea sinucigașă a anotimpurilor/ și flautul întunericului,/ simt foșnetul curgerii planetare-/ asfințitul ca o lacrimă de înger” (Hipersensibil) ; Gândul față în față cu incertitudinea ce macină./Singur în fața universului îngenunchiat.[img][/img][img][/img]
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Nu am voie...
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: Anunturi :: Anunt 1-
Mergi direct la: