Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Propunere

In jos 
AutorMesaj
butterflygreen

avatar

Mesaje : 1
Data de înscriere : 06/07/2009
Varsta : 27
Localizare : Vaslui, Romania

MesajSubiect: Propunere   Lun Iul 06, 2009 10:38 pm

Buna tuturor. Ma numesc Oana Otelea. Sunt eleva, in clasa a 12-a. Pasiunea mea este scrisul si cititul. Si as dori sa public ceea ce scriu. Pana acum am publicat proza in revista online "Tanarul scriitor" si pe propriul meu web site. Nu am foarte multe de spus despre mine. Tot ce pot spune e ca imi place sa scriu, de fapt atunci ma simt minunat si cred ca ar trebui sa-i las si pe ceilalti sa citeasca ceea ce scriu. Asa ca voi posta aici un text si daca cei de la "Oglinda literara" il vor considera potrivit pentru a fi publicat in revista ma voi bucura enorm. Iar daca nu, voi incerca cu alte texte. Sper sa primesc un raspuns. Va multumesc. Smile

„Închisoarea”

Totul din jurul meu e în ceață… Nu pot înțelege unde mă aflu…dacă e vis sau realitate, dacă totul e doar o farsă. Ochii înțețoșați încearcă să vadă, dar nu reușesc… Mâinile înghețate încearcă să pipăie dar nu dau de nimic… Târâș mă apropii de ceva rece, iar mâinile mele învie! Iar în același timp corpul primește fiori de la corpul rece care este atins. Încerc să explorez în rudimentare mișcări…dar frigul mă cuprinde și nu mă lasă să înaintez sau să descopăr ceva…

„Unde sunt? Ce se întâmplă? Ieri eram în patul meu moale și cald și mă alintam pe lângă părinții mei… unde sunt acum? Ce se întâmplă?... De ce totul e rece și întunecat? De ce nu văd nimic? De ce îmi simt corpul ca o stâncă de gheață? Încerc să-mi mișc un deget…dar nu reușesc!”

…O picătură îmi curge încet pe obrazul ce odată era cald și se înfiora la drumul lacrimei…însă acum totul e la fel, nimic nu se mai distinge…Șiroaie de lacrimi se preling pe corpu-mi înghețat…aproape mort…

„Luna trecută mă plimbam prin parc cu mama și tata de mână și-mi ziceau să fiu atentă și să nu mai pun mâna pe toate pietricelele de pe stradă… și-mi ziceau să mă duc să mă joc cu ceilalți copii…și totul era bine…și cald!!”

Carnea-mi înghețată acoperită de stratul de piele a reușit să ajungă într-un colț, înconjurată de doi pereți goi și reci, iar stratul de beton rece păstrează răceala ce-mi trece prin fiecare os..

„Parcă văd ceva... da... deși e foarte întuneric deslușesc ceva! Da!”

Totul din jurul meu e negru și tot ce văd e...
„Da! E o încăpere! Și totul e negru... Da... Cred că dacă aș putea înainta aș ajunge undeva! Undeva departe! Foarte departe! Unde totul e bine și cald! Da! Aș reuși în sfârșit tot ce n-am reușit până acum! Și totul ar fi bine și cald...”

Amorțirea a mai dispărut un pic...parcă... și corpu-mi a reușit să-și miște picoarele... iar degetele de asemenea...

„Da! Am zis eu că dacă înaintez totul va fi mai bine! Dacă aș reuși din nou! Dar mă dor toate... și abia îmi simt corpul, și-mi simt sufletul cum se zbate în mine și inima care îmi tremură toată... și totul e un necunoscut.. și abia deslușesc tot ce-mi apare în față... Oare mai plâng? Totuși îmi simt parcă ochii umezi...”

Mișcări încete reușesc să fac și parcă înaintez, deși tot drumul pe care îl parcurg e doar de câțiva centimentri care par o veșnicie... un drum fără de sfârșit... ce nu a avut nici început, nici mijloc...

„Săptămâna trecută mă plimbam prin grădina bunicii mele... printre pomii înfloriți și înverziți... iar razele soarelui mă încălzeau și priveam cerul...da! un cer senin fără nici un nor...era un cer perfect... și visam..da! visam la viitorul meu și la viața frumoasă ce o voi avea! Și totul era înconjurat de iubire, fericire și căldură.... da... căldură...”

Și parcă mă aflu în altă cameră... deși totul e întuneric și nu văd nimic... simt că ceva s-a schimbat sau totul s-a schimbat! Deja... nu mai simt răceala, nu mai simt nimic, oare în acest moment mi-e cald sau frig? Oare ce simt?

„Și alergam printre copaci... cu ochii închiși, și niciodată nu m-am gândit că totul s-ar putea sfârși... Și râdeam! Da! Râdeam!... oare acum aș mai putea să râd?...”

Iar pe fața-mi înghețată au apărut niște încrețiri... de teamă și de neliniște...
„Oare am zâmbit?... Dacă aș avea o oglindă... Ooo!! Da! Unde să găsesc o oglindă pe întunericul ăsta!?...Poate există una în această nouă cameră! Poate că aici nu mai este așa rece... poate există și un pat.. poate e la fel ca în camera mea... Da!! Camera mea!...Ce frumoasă era...de fapt...este! Oare eu sunt în camera mea? Oare e altcineva în camera mea? Ohhh!! Nu... Dacă mi-a ocupat cineva camera?Dacă sunt într-un pustiu și tot ce era al meu nu mai este? Oare eu mai trăiesc?...”

Acest corp care parcă îmi aparține a reușit să înainteze câțiva centimentri, dintr-un colț întunecat, spre mijlocul la fel de închis al camerei cu 4 pereți reci și înfiorători...

„Parcă văd ceva... Da! Dar oare ce e? Totuși cred că mă aflu într-o camera... Dar lumină nu este? Poate un geam... Da! Parcă întrezăresc ceva... o lumină... dar nu știu... totul e prea mic, totul e prea înfiorător... și înghețat...”

Un geam mic și îndepărtat se zărește...dar lumina nu reușește să pătrundă destul... Am reușit să înaintez cu adevărat acum, însă ceva mi-a lovit fruntea îndurerată... Mâinile se mișcă încet și ating ceva... un perete... un perete rece și dur, dur ca o inimă frântă și dezamăgită de toate inimile din jurul ei...

„De ce totul e schimbat? De ce tot ce aveam ieri a dispărut? De ce sunt într-o încăpere pustie care nu are ieșire...care mă îngheață și mă străpunge încet, încet, ca un cuțit înfipt în inima-mi pustie... De ce nu mai e cald? De ce totul s-a evaporat? De ce nu mai simt nimic? De ce nu mai este lumină? Lumina care îmi arăta drumul spre... spre fericire...iubire...și...și...și... căldură!!...”

Auuuuu....un perete în fața corpului meu se arată...Un perete! Același perete din spatele meu... Aceeași răceală, același îngheț îmi străpunge oasele... Și o lumină de pe acest perete îmi luminează părul negru... negru ca întunericul din această încăpere de unde nu se poate evada...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.scribd.com/butterflygreen17
 
Propunere
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: Anunturi :: Anunt 1-
Mergi direct la: