Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 sonete

In jos 
AutorMesaj
Răzvan Ventura



Mesaje : 1
Data de înscriere : 27/05/2009

MesajSubiect: sonete   Mier Mai 27, 2009 12:52 pm

Bună ziua....

Mă numesc Răzvan Ventura, am 40 de ani. Doctor în filologie al Universității din București (2007) cu o teză despre Gustave Flaubert, diplomă de studii aprofundate în specializarea Studii de cultură franceză. Am publicat foarte puțin în trecut - aprox. 15 articole în fostul supliment cultural Litere-Arte-Idei al revistei Cotidianul și pe diferite site-uri Internet, precum și câteva poezii, sporadic, tot pe Internet. Autor a circa 80 de articole în dicționarul Scriitori francezi, aflat în curs de apariție la editura Polirom (anunțat pe site-ul editurii: www.polirom.ro). Până în prezent, dragostea de literatură s-a manifestat mai ales prin lectură, mult mai puțin prin publicare, mai ales din cauza unui imens respect față de cuvântul scris și, poate, a unei anumite rețineri, pendulând între sfioșenie și reținere măsurată. Restul biografiei mele nu are vreo importanță.

Sonetele de mai jos vă sunt propuse spre publicare în revistă...Vă mulțumesc pentru atenție...
Sonete

Râzând de mine știrbă, ca vai de ea,
Clipa îmi coborâse nici nu știu cum
În scrâșnet pe fundul ceștii de cafea,
Cu rânjetu-i murdar de zaț și de scrum.

Prelungită poate-n eternul acum,
N-avea cine s-o vadă ori să o bea,
Pe jos să o arunce ori pe perdea
Și rămase pustie în miez de drum.

Un abur trufaș de cenușă goală
Trânti cu nesaț ușa urcând pe scări,
Dar își pierdu din tihnă și din fală

Dizolvat de patos și de remușcări;
Părea că plânge –albă și banală.
Carbonizată – urma unei țigări!






Gându-ți mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Și se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufașă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos și afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas și din ochi o parte încape
În șoapta-i de lut și-n fapta precară!






Încremenind acum în bunul de lut
Ori respirând mireasma veche de fum,
Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum
Adulmecând uimit aerul stătut.


Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,
Conturul rebel și limpede acum
C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum
Se-ncovrigă zănatic la început.

Sucit în gol, întors într-o spirală
În timp și spațiu pe veci înfășurat,
Sări verbu-mpleticit în sfială,

De glod pătruns și de sens fiind apărat;
Era ceva din spaima infernală
În pasul timid și-n râsul lui blazat!






Azi s-a dereglat mașina de trăit,
Se-oprea inexplicabil, mergea în gol,
Îi curgeau pe zimți rugină și petrol
Și un sentiment bătrân și hârbuit.

Mirosind suspect a spirt și a formol,
Plin ochi și revărsat, coșul de murit
Dibuia amar un drum către sfârșit,
Aștepta timid și el înc-un obol.

O piesă-și plângea jalea cea defectă,
Hrănind în sine tristețea-i de metal,
Smulsă fiind acum din lumea perfectă,

Surghiuni un vis în ceru-i de opal,
Configurând mecanica-i abjectă
În zumzetul ei aspru și cam banal.






Mai ia un cuvânt și dă-l la polizor,
Cu un șubler măsoară înc-o dată,
Pune-l în fraza gata aranjată,
Iar rumegușul aruncă-l în cuptor.

Tu curăță din lexic câte-o pată
Mai șlefuiește și rima – dar ușor –,
Păstrează același ritm, sens și decor,
Iar strofa să-ți fie mereu legată.


Câte-un adjectiv rebel trece-l prin strung,
Mută-l acum la dogoare de furnal,
Micșorează-l ori din scurt tu fă-l mai lung,

Atașează-i epitete de metal
(Însă doar trei – sau chiar două îți ajung),
Și poleiește-l cu efectul final!






Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheața și spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-așteaptă;

Stelele citesc cu nesaț din jurnal
Uimirea lor cea veche și-nțeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Și vraja lor pierdută e în banal.

În cer a mai rămas o șovăială,
Se-aude respirația unui nor,
Alunecând spre granița ovală

A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din ființa-i urâtă și goală,
În ea îmi sunt etern – aici trecător!






În urmă-ți a rămas oglinda goală,
Pe etajeră mai e pastă de dinți,
Adulmec în aer aburii fierbinți
Care se preling aiurând prin sală.

Și vorba-ți trecută mă scoate din minți
Adun din tine câte o petală
Și-o strivesc apoi lacom pe o coală
În ierbarul meu pierdut de biruinți.

Nu mai ud de mult florile din glastră,
Lacrimile lor sălbatic le închid
Și le depozitez lângă fereastră

Cu mâna la spate și fața la zid,
Nu cumva-ntr-o seară iubirea noastră
Să renască la modul cel mai perfid!






Nu era nicio adiere de vânt
Și-o parte din cer mă privea căzută,
Am oftat ușor – patruzeci la sută –
Și mi-am lăsat aripile pe pământ.

O speranță bătea încă pierdută,
Un zbor de-al meu rătăcea amar și frânt,
Poemul îl compuneam mai scurt c-un cânt,
Pădurea nu mișca, rămasă mută.

Mirările din jur mă priveau stingher,
În jur, în curte, atârna o ceață
Nu mai aveam hrană pentru fagocer

Și i-am dat din porția mea dulceață;
Din căuș, de sus, curgea lăptosul zer
Schimbându-se pe jos în dimineață.







Abia am zărit mușcătura din vis,
Dar mi-a ars brațul o clipă azi noapte
Și-n jur îmi mirosea a alb de lapte,
Un înger zăcea în odaie ucis.

Greu bătea ceasul din perete șapte -
Iar ora se scurgea parcă din abis -
Timpul era acum slobod și proscris
Ascunzând timid rănile sub șoapte.

Ultimul sărut îl port ca pe-un stigmat,
Mi s-a depus pe gleznă ca o floare,
Îmi e gândul orb de taină apărat

Și înc-un vers mă-ntrigă și mă doare,
Scris bolnav de tihnă, de cer apărat,
Mângâindu-mi retina ca o boare.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
sonete
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: Anunturi :: Anunt 1-
Mergi direct la: