Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Pahare de cristal

In jos 

Ce parere aveti despre text?
Foarte bun!
50%
 50% [ 1 ]
Bun!
0%
 0% [ 0 ]
Bunicel!
50%
 50% [ 1 ]
Mai e de lucrat.
0%
 0% [ 0 ]
Nu e bun.
0%
 0% [ 0 ]
Total voturi : 2
 

AutorMesaj
broken.words



Mesaje : 1
Data de înscriere : 17/04/2009

MesajSubiect: Pahare de cristal   Vin Apr 17, 2009 8:25 pm

(Acest text se mai poate gasi si pe alte site-uri )

Am calcat pe cioburi...sangele mi se strecura printre ele...durea, dar radeam. Ma amuza cand ii vedeam licarirea printre fragmentele de sticla, ma intriga ca il simt atat de cald...
Stau in picioare, cu talpile desculte, strapunse de suliti transparente si ascutite. Pielea fina imi este taiata. Dar ce conteaza!? Visul mi-a fost spulberat asemenea acelui biet pahar de cristal.
Pentru o clipa am avut impresia ca am gresit cand am renuntat, cand am izbit foile scrise de pereti, sau cand le-am dat prada iadului din semineu.
Poate a fost...dar era ireversibil. O data spart, un vis nu poate fi reparat, doar inlocuit, asemenea paharelor de cristal. Cristal...ma repet, stiu, dar acest cuvant este atat de fragil si pretios incat nu ma pot abtine sa nu il spun la nesfarsit. Sa il repet intr-un ecou enervant ce, poate va zgarie urechia.Cristal, cristal, bietul meu pahar de cristal.

Nu va faceti griji...e doar o iluzie, dar ranile mele nu sunt.

Am inaintat, ascultand cu acelas ranjet dement pe buze, cioburile sfaramandu-se sub greutatea mea. Am calcat in continuare pe vechiul tel, cel de a reusi...de a ajunge...unde?
Mergeam in agonie, ingrozitoare durere, dar habar nu aveam incotro. Doar mergeam orbeste peste asfalturi insangerate. Aberez...stiu, si imi cer iertare, dar va spun exact gandurile mele, pe care nici eu nu le inteleg.

Nemiscare. Sunetul unei foi sfasiate m-a facut sa ma opresc. M-am aplecat si am ridicat-o, tinand-o intre doua degete, privind-o ganditoare. Era a mea...scrisul meu, cuvintele mele...creatia mea. Era ceea ce distrusesem cu cateva clipe mai inainte, era opera mea, cea la care renuntasem, orbita de oboseala si refuzuri.
Am inceput sa ma gandesc la personajele mele. „ Adio...” era ultimul cuvant de pe foaie. Mi-am inaltat umerii, resemnata, si am last foaia sa cada, prin miscari ametite, inapoi pe podea. Ce mai era de facut? Sa beau? O tigara? O iesire in miez de iarna, calcand cu picioare dezgolite pe zapada pura, pangarind-o cu lichidul rosu? Nu! Nu eram genul melancolic. Nu aveam sa imi plang prea mult de mila pentru ca am esuat. Voiam doar sa fie ceva...special. Un moment dur, pe care il voi uita...voiam sa ma impresionez pe mine insami... Ce aroganta!

Maine, aveam sa imi cumpar un nou pahar. Unul frumos, cu ornamente pretioase si delicate. Fragil, si mare.

Pahar pe care, cu siguranta, il voi sparge.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Pahare de cristal
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: