Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 DAVOS

In jos 
AutorMesaj
Stephen Jackson



Mesaje : 1
Data de înscriere : 10/01/2009

MesajSubiect: DAVOS   Sam Ian 10, 2009 6:27 pm

PREZENTARE: Nu stiu cat am ales eu in aceasta aparitie, cred ca a fost o anume frumoasa incrancenare intre ai mei parinti cu sange nobil de au lasat timp sa moara Stalin, sa fie incoronata Elizabeth II, si-apoi intr-un Octombrie albastru sa apar in the Golden Year 1953 in Kronstadt. Protejat de anume circumstante, o copilarie fericita. Apoi, scoala la Hontherus, primele rebeliuni si palpitatii, liceul la Dr.Mesota (sa nu fie rivalul Saguna), alte rebeliuni si scurte poeme publicate in revista liceului. Orasul copilariei, Temesvar, a decis sa fie apoi O Scoala de Constructii si Arhitectura si revista Amfiteatru a gazduit generoasa, poeme si eseuri de avangarda si acelasi spirit de rebeliune. Budapesta, deja un loc obisnuit de refugiu. Ani de santier si de planuri cincinale aberante,si, desigur, nonconformism. 89, o numerologie anosta, ma aduce intr-un fel de guvern local cu senzatia ca totu-i un fiasco, un periplu european interzis ani inainte, o bursa Soros, doua diplome in Washington, o bursa Fulbright ne inceputa printr-o esuare in the Kingdom. Doua povestiri/poeme/scrisori in Jurnal literar la www.romani.co.uk si cateva povestiri retinute pentru publicare la revista ASTRA in Romania. The Times retine cateva eseuri dar este inca mult de lucrat.Dar am uitat sa ma prezint. Deci: Stefan. Aici in UK: Stephen Jackson.


Davos / Făurar / AD

Stephen Jackson

11.12.2002




Nu cred că această povestire să se potrivească cu apropiatul Mărțisor, cu mult așteptata primăvară. Ți-o trimit totuși, deoarece, asemenea personajului am fost și eu impresionat. Nu urmăresc același efect, dar sunt marcat de faptul că aici este încă iarnă și chiar acum, în noaptea în care îți scriu, vântul trezit parcă din nu știu ce letargie se răzbună zgâlțâind ferestrele salonului. Din când în când, se aude lugubru, bolboroseala înfundată a avalanșelor...

"Sunt foarte impresionată despre ce-mi povestești. Într-adevăr l-am cunoscut foarte bine, am trăit un timp împreună, dar acest "împreună" ar trebui să-l ajustezi la cum ai putea fi împreună cu el. Țin minte, de multe ori când îl așteptam, nopțile-mi păreau un calvar, iar când apărea într-un târziu, nu-i mai spuneam nimic de chinul meu, ne dezbrăcam și făceam dragoste. Uneori, îl simțeam la fereastră, pândind, urmărindu-mi orice mișcare, iar dimineața culegeam de pe pervaz o mandragora, o așchie de crisoberil, îmi lăsa deseori ganteletul său cu pajura heraldică gravată pe extrados – când îl așteptam mai cu dor avea un fel de a dispărea în lumina lăptoasă a lunii ca un spectru rarefiindu-se în tufele de buxacee aidoma unui elf. Odată, îmi aduc bine aminte, era iarnă - nici nu știu de ce îți povestesc ție toate acestea -, îl doream atât de mult. Am aprins focul în șemineu, cumpărasem șampania lui preferată, de curând citisem "Călătoria Diletanților" și vroiam s-o comentăm, știam că a fost să-l vadă pe Cioran și Țuțea și a fost marcat de întâlnire dar mie îmi era un dor nebun de el...După lungi ore de așteptare, rezemată-n muzica lui Haydn și-n fereastra ce dădea înspre grădină am simțit că nu are să vină. Am desfăcut sticla de șampanie și-am adormit cuibarită-n blănuri. Au trecut ani de atunci și sunt totuși impresionată de ce-mi povestești. Chiar azi dimineață, privind grădina așa cum o privea el când îți scria despre toamna lui ce se crampona de frunzele arțarului ce roșeau aprins, i-am zărit urmele pașilor în zapada ce agoniza, ștergându-i parcă trecerea de la mine înspre cine? Înspre ce ? Helgoland ? Cumpătu' ? Știu doar că a mai trecut pe la părinți convingându-i că le va fi prin preajmă. De aceea m-a impresionat ce mi-ai povestit. Vezi, eu sunt de ani de zile în acest sanatoriu și s-ar putea să fantazez, deși după cum observi mă exprim îngrijit. Nu i-am spus nici ospiciu și nici n-am zis că bat câmpii. Sunt o pacientă liniștită. Zilele trecute, o doamnă foarte frumoasă - așa mi s-a spus - mi-a lăsat la medicul de gardă o mandragora. Primind-o am fost foarte șocată și mi-am amintit cum odată i-am scris o poezie în care îi sugeram să se apere de lumea cea rea făcând pe prostul, pe inocentul, pe neștiutorul. Nu știu dacă a primit-o dar știu că îi plăceau sânii mei. Mereu îmi spunea: Ai niște sâni superbi. Cred că era obsedat de ei dar e și normal dacă te iei după Freud, unchiul lui. Și totuși îmi spui că s-a...Asta mă surprinde, sunt derutată pentru că el a plecat de mult timp de printre noi. De când cu "Muntele Vrăjit". Uneori îmi dă câte un semn, iar atunci când îmi dă telefon sunt foarte șocată, urmează insomnii pe care doctorii se întrec a le contracara cu pilule bleu și sângerii. Îi spun: Oh, Doamne, cum te-ai putut risipi dragul meu ? De ce ?


Iar mă înfierbânt, îmi pierd coerența, doza dublă de tranchilizante, dar la noapte te voi aștepta la fereastra camerei mele. De data asta să nu te sperie zăbrelele discret mascate de geamul opac, iedera violent acaparatoare pe fațada de cărămidă aparentă, firma coclită pe care e mai bine să te faci că nu o observi. Soneria nu funcționeaza iar cutia poștală e doar de formă. Aici toți îmi citesc corespondența, îmi interceptează convorbirile telefonice, toți îmi știu ciclul, îmi dozează iubirile și orgasmul, afectele și defectele, dar știi ce dragul meu ? Nici nu-mi pasă. Sunt foarte îndrăgostită de tine!"

Aceasta este povestirea pe care am primit-o într-un plic alungit, purtând timbru și ștampilă de un format ciudat. Localitatea din care a fost expediată - Goldsbach - nu-mi spune nimic. Scrisul, o caligrafie elegantă, cerneală albastră, peniță. Nu era datată și era semnată: Iuliana. În afară de bunica dinspre mama nu cunosc o altă persoană cu acest nume.

Recitind-o mi-am adus aminte ce scria Cioran înainte de marea lui lecție de franceză și scepticism: "rarefierea vieții preschimbă totul în ireal." Pun mâna pe lucruri și ele-mi scapă, cum îmi scap. Pâna și drojdia - supremul real - nu-i decât vis mai concentrat. Străinei - femeii de lânga tine - ce ți se plânge de greul mersului mai departe și-ți cere leacuri împotriva ispitei negative, tu îi răspunzi: - Privește irealul peste tot. Așa uiți pozitivul aparent al suferinței. Și ea: - Dar până când ? – Până îți pierzi mintea."

Îți rămâne curajul și libertatea de a înțelege.















respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••












respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
DAVOS
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: Anunturi :: Anunt 1-
Mergi direct la: