Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Ciobul de oglinda

In jos 

Ce calificativ ati acorda acestui text?Eventual exprimati-va obiectiile in scris
foarte slab
0%
 0% [ 0 ]
slab
0%
 0% [ 0 ]
mediocru
0%
 0% [ 0 ]
bunicel
0%
 0% [ 0 ]
bun
0%
 0% [ 0 ]
foarte bun
0%
 0% [ 0 ]
Total voturi : 0
 

AutorMesaj
Stupid Devil



Mesaje : 14
Data de înscriere : 11/11/2008
Varsta : 44
Localizare : constanta

MesajSubiect: Ciobul de oglinda   Vin Noi 28, 2008 8:14 pm

Ciobul de oglinda

Stau pe malul marii si astept.O asteptare care nu prea mai are rost..dar oricum nu am altceva de facut.Pierdusem de mult sirul zilelor,semanau prea mult intre ele.Franturi de imagini din "cealalta viata" se amesteca in mintea mea ca intr-un caleidoscop:Eu si cu sora mea alergand pe holurile maiestoase ale casei parintesti;Tatal meu,aprizandu-si pipa in timp ce urmarea cu coada ochiului emotia mea la vederea superbei carabine Winchester asezata pe biroul lui - prima mea pusca de vanatoare;Domnul Telly strambandu-se vizibil nemultumit de entuziasmul meu infantil in timp ce ma ajuta sa urc in saua lui Blackie;Eu si colegii mei alergand buimaci pe strazile din Leeds dupa ce incendiasem din neglijenta carciuma "Old Traford" in urma unei betii de trei zile;Domnul Solomon inmanandu-mi brevetul de ofiter al marinei regale in aplauzele asistentei;Izzy fugind dupa sarutul acela vinovat si agatandu-si poala rochiei in tufa de trandafiri..Franturi fara nici o legatura intre ele si care necesitau un efort pentru a le ordona - sarutul acela s-a petrecut inainte sau dupa absolvirea academiei? Nu mai stiam,memoria nu ma putea ajuta,doar ratiunea ar fi putut sa ma ajute si nu avea nici un rost sa ma stradui.
Apoi naufragiul pe care mi-l aminteam cu o precizie exasperanta,obositoare de parca fiecare clipa de atunci s-ar fi dilatat la proportiile unei ore:Stropii de apa biciuindu-mi salbatic fata intrandu-mi in ochi,in gura,in nas;Suierul asurzitor al vantului,ca o simfonie stridenta in care distingeam fiecare nota.Apoi trosnetul infiorator provocat de ruperea gabiei urmat imediat de acea zguduitura insotita de un zgomot greu care mi-a facut sa vibreze fiecare nerv,ca un clopot ce anunta sfarsitul;Strigatul strident si inutil al lui Danny:"We've hit something Sir !"...
..Apoi dimineata..cu durerea care imi macina fiecare fibra a corpului,cu mintea incetoshata de durere si suferinta.Apoi cautarile,la inceput febrile si dezordonate dupa aceea din ce mai sistematice dupa supravietuitori.Constiinta faptului ca sunt singur se instalase incet,putin cate putin,ca o otrava pe care o luam in dopze mici.Apoi saptamanile de munca,organizare,focul aprins in fiecare seara si veghea din fiecare zi.Apoi..nimic.Zile si zile semanand unele cu altele ca niste carti dintr-un pachet de carti de joc privite pe spate.
Mi-am indreptat spatele care incepuse sa ma arda."Sunt cam obosit azi" - mi-am zis,asa cum imi spuneam in fiecare zi de nu mai tin minte cand,intr-o amanare indefinita a unei certitudini care oricum nu mi-ar fi servit la nimic.Mi-am ridicat iarasi privirea spre orizont si..
Am intepenit,intr-o pozitie nefireasca cu mana sprijinindu-mi spatele,ca si cum as fi inghetat in momentul cand am privit orizontul.Inima imi bubuia infernal in timpane si in cosul pieptului(Cand incepuse sa bata asa?) membrele inecpusera sa tremure in timp ce o senzatie ciudata,ca o febra rece,isi facea loc in corpul meu.
La orizont se vedea un punct alb.
Nu stiu cat am stat asa.Secundele parca pierisera si odata cu ele tot universul,nemairamanand decat acel punct si cu mine - observatorul.
La un moment dat totusi m-am trezit,am inceput sa-mi simt inima batand si corpul zvacnind spasmodic.Am sarit in picioare impins parca de o explozie si am inceput sa topai salbatic si sa strig.Nu-mi auzeam strigatul,simteam doar efortul de a striga.M-am oprit buimac:"Asta e o prostie..,unde e ciobul de oglinda?".M-am uitat in jur.."Ce dracu am facut cu el??" Am inceput sa rascolesc febril nisipul in jurul locului in care statusem.Inima incepuse sa-mi bata iar cu putere si acea senzatie de febra rece sa-mi puna stapanire pe corp.M-am oprit privind in jur ca un animal haituit:"Unde e ciobul de oglinda???" si raspunsul a venit ca intr-o strafulgerare,un efort suprem al unei ratiuni obosite:"Nu l-am luat - am uitat sa-l iau".M-am ridicat si am inceput sa alerg spre umbrarul ce imi servea de casa cu inima batandu-mi in gat:"Cum dracu' am uitat sa-l iau?Cum am putut fi asa de idiot?!".Exersasem de nu mai stiu cate ori sasemnalizez cu acel ciob folosind razele soarelui.Si acum sa-l uit..
Am ajuns la umbrar si am inceput sa rascolesc."Cred ca asta nu e prima zi in care il uit",mi-am zis dandu-mi seama ca nu stiu unde se afla,dar nu avea rost sa ma gandesc la asta acum.
L-am gasit.
L-am luat sa il sterg cu poala camasii zdrentuite care acum imi dadeam seama ca atarna inca pe mine.Si atunci..m-am oprit.
Am dat la o parte poala camsii sa privesc din nou naluca ce imi facuse simturile sa tresara.Din oglinda ma privea chipul unui batran decrepit,cu ochii tulburi si fara culoare in orbitele infundate,cu pielea atarnand hidos pe oasele fetei,cu barba crescuta in dezordine peste gura fara buze,ca o cicatrice urata care nu reusea sa acopere dintii rari ca niste cuie ruginite infipte ici si colo in gingii.Ma studiam atent in timp ce in minte imi revenea imaginea revenirii mele la civilizatie pe care o vazusem de atatea si atatea si atatea ori:Vasul apropiindu-se de cheul plin de lume;Podul se lasa si eu cobor facand cu mana multimii in delir...Eu.. - asta?
O lacrima mi-a rasarit in coltul ochiului in timp ce am ridicat privire spre punctul care acum se transformase intr-o goeleta cu panzele de un alb ireal.Am ramas privind fascinat la albul acela,care parca adunase in el toate visele mele,tot ce in mintea mea insemnase vreodata speranta.Cheul disparuse,multimea disparuse si ea si nu mai ramasese decat albul acela.
Asta avea sa fie visul meu de acum inainte:O goeleta cu panzele de un alb ireal.
"Trebuie sa-mi iau totusi la revedere" - mi-am zis si am dat sa plec spre plaja.Apoi am zambit - ce rost avea? Am fluturat mana in semn de salut.
Nu stiu cand a disparut goeleta.
M-am asezat jos,am luat ciobul de oglinda si m-am uitat curios in el.Am inceput sa rad,intai usor,apoi din ce in ce mai tare terminand prin a rade in hohote,amuzat peste masura de imaginea caraghioasa din oglinda in timp ce lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji.
Dupa un timp m-am oprit si am pus ciobul de oglinda de o parte,"E bun ciobul asta de oglinda,o sa ma mai uit in el din cand in cand" - mi-am zis,si parca iar imi venea sa rad.Am stat asa un timp fara sa gandesc nimic,fara ca nici o imagine sa-mi tulbure mintea care parca se umpluse de o ceata laptoasa apoi.."Mai da unde o fi capra aia?Parca nu o aud behaind".Mi-am incordat auzul..nimic "Off,iar trebuie sa ma duc sa o caut".M-am ridicat si am pornit pe poteca ce ducea spre padure."A..si plasa !Sa nu uit de plasa.."
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Ciobul de oglinda
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: