Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 Meduza

In jos 

Ce calificativ ati acorda acestui text?Eventual exprimati-va obiectiile in scris
foarte slab
0%
 0% [ 0 ]
slab
0%
 0% [ 0 ]
mediocru
0%
 0% [ 0 ]
bunicel
100%
 100% [ 1 ]
bun
0%
 0% [ 0 ]
foarte bun
0%
 0% [ 0 ]
Total voturi : 1
 

AutorMesaj
Stupid Devil



Mesaje : 14
Data de înscriere : 11/11/2008
Varsta : 44
Localizare : constanta

MesajSubiect: Meduza   Joi Noi 13, 2008 12:38 pm

Meduza

Maica-mea imi spune ca ma iubeste.Maica-mea intotdeuna imi spune ca ma iubeste,dar eu nu inteleg ceva.Ma uit la ea,asa cum arata,trista,obosita,speriata..daca ma iubeste de ce are mutra asta lunga cand ma vede??Pentru ca putea sa fie si vesela.Atunci cand ii veneau prietenele la cafea.Atunci trasaturile i se destindeau,ochii incepeau sa-i sclipeasca,si chiar radea uneori.Avea un ras placut.Eu imi luam jucariile si ma dadeam mai aproape,ca sa o aud razand.Dar intotdeuna ma gonea.
Timpul trecea..si maica-mea imi spunea ca ma iubeste.Pana la urma am tras concluzia ca : "zice si ea..".Nu prea ma iubea ea din cale-afara dar eram asa..ca doi orfani,amarati si necajiti.Si eu aveam jucariile,iar ea prietenele la cafea.
Dar de la un timp insa maica-mea a inceput sa-mi ceara sa fac diferite lucruri.Si eu nu prea faceam.Mi-era lene..si nu prea pricepeam rostul.Dar maica-mea insista si insista..Si eu tot nu intelegeam.Ce are cu mine??Imi spunea ca :"asa 'trebuie'" - ?!?,De ce 'trebuie'?O vedeam ca chiar vrea sa fac eu chestiile alea,se enerva cand nu faceam...dar pe de alta parte nu parea prea incantata nici cand le faceam.Iar despre argumentele ei..ce sa mai zic,nu aveau nici o logica.
In mine incepea sa creasca suspiciunea.
Ce-mi ascundea?
"trebuie sa inveti sa fii ordonat - e mai bine pentru tine".Numai ca mie nu mi se parea bine de loc..."o sa-ti prinda bine cand o sa te faci mare" - Dar ce o sa se schimbe cand 'o sa ma fac mare'? - "O sa trebuiasca sa apuci un drum in viata" - Iarasi 'trebuie'...
"Doar n-o sa stai la usa mea toata viata?" .Asta chiar ma intrista.. - Da de ce nu?Hai,ca nu te omori dupa mine mai inteleg.Dar chiar asa??Da' uite ca nu fac nimic.Da-ma afara daca vrei..si plangeam.Dar maica-mea imi spunea ca ma iubeste.Si iar nu mai intelegeam nimic..
De la un timp a inceput cu 'lumea'.'Lumea' in sus 'lumea' in jos..Numai ca lumea asta nu insemna nimic pentru mine.Cine e 'lumea' asta?Si ce am eu cu ea?."O sa rada 'lumea' de tine".Ei si??Sa rada...Eu nu stiam ce-i 'lumea' si nu dadeam doi lei pe ea.
Ea,in schimb,parea sa fie lesinata dupa 'lumea' asta.Si mai ales dupa 'aia buna'.Ma uitam la ea cum cum se infierbanta si cum ii luceau ochii cand vorbea despre parerea 'lumii' si ma gandeam ca eu,si nici macar prietenele ei de cafea,nu-i provocasem nici o data asemenea sentimente.
Intre timp mai aparuse si chestia cu 'datoria'."Eu mi-am facut 'datoria' ,ti-am dat de mancare,te-am imbracat.. - trebuie sa ti-o faci si tu" - ?!?,Pai daca tu ti-ai platit 'datoria' cu mine ce mai ai?La cine am eu datorii?La mine?Gata s-a platit.Sau daca nu e treaba mea cu mine.La tine?Cum vine asta 'datorie' la 'datorie'??Si la urma urmei,te-am pus eu sa ma faci?
Dupa cate inteleg eu ,in momentul cand m-ai nascut te-ai capatuit cu o 'datorie'.Tu zici ca fata de mine..dar eu nu prea cred.Ce putere aveam eu sa-ti pretind 'datoria'?Puteai sa mergi pe blat ca eu oricum nu aveam habar de nimic..
E absurd,e ca si cum as avea eu datorie la X dar el a uitat si nici altcineva nu mai stie..Stiu numai eu.Cine ma pune pe mine sa mai platesc vre-o datorie?."'Constiinta'" - A...vra sa zica tu ai o datorie la 'constiinta'.Pai si eu ce vina am?Ca tot nu am inteles.Ca sa nu mai pun la socoteala ca mie mi se pare ca 'constiinta' tot 'lumea' e.Constiinta mea esti tu,a ta cine e?
(in plus ma uitam la ea ce mutra are cand isi face 'datoria' si tare mult semana cu starea mea de spirit cand faceam cate ceva obligat de ea)
Asta era.Maica-mea era indragostita de 'lume'.Exact cum eram eu de ea.'Lumea' o pacalise,o convinsese ca are nu stiu ce 'datorii' si nu-i daduse nimic in schimb.Si acum maica-mea ma gasise pe mine,mai prost,sa-mi joace acelasi renghi.Voia sa se foloseasca de mine ca sa capete iubirea 'lumii'.
De atunci am inceput s-o urasc,si pe ea si 'lumea' aia a ei.Pe de alta parte chestia asta mi-a dat un oarecare sentiment de siguranta.Maica-mea avea nevoie de mine ca sa capete iubirea 'lumii'.Pentru ca singura incercase si nu reusise.Nu aveam de gand s-o ajut.Dar acum stiam cum sta treaba si puteam s-o pacalesc eu pe ea.
Am inceput sa mananc cat mai putin.Nu ceream bani..si in general incercam sa fiu cat mai 'invizibil' prin casa(cam ca un soarece asa).In felul asta incercam sa ma sustrag,pe cat posibil,de la targul ala monstruos al 'datoriilor'.
Timpul trecea..si maica-mea imi mai spunea,din cand in cand,ca ma iubeste(atunci cand nu ne certam).Iar eu zambeam,uitandu-ma la ea.Biata fiinta naiva,prinsa intr-o iubire imposibila...Dar ce vina aveam eu?Si timpul trecea..
Si brusc,parca 'peste noapte' am facut cunostinta cu 'lumea'...
"LUMEA!!!" ca un cap de meduza frumoasa,cu ochi scaparatori si lacomi ai carei serpi puteau sa intre in oricine,oricand voia,ca prin ei sa te convinga sa castigi "BANI!" cat mai multi "BANI!!".Cu care sa platesti iubirea ei.Si oamenii plateau..si de ce plateau simteau cum golul din suflet se mareste.Pentru ca ei plateau saracii cu iubirea lor,sperand ca 'lumea' o sa le-o dea pe a ei.Dar ea nu le dadea nimic.Doar le-o lua si zicea :"Nu-i de ajuns".Si atunci se multumeau cu invidia celorlalti..Si toti alergau dupa iubirea ei.Intr-un joc fara sfarsit."Mai da' prosti mai sunt astia.." - ma gandeam.
Existau totusi si norocosi,carora "lumea" le dadea iubirea ei fara sa le ceara nimic in schimb,ci doar pentru ca erau ei insisi si spuneau ceea ce simt.Dar astia erau putini..si in plus "lumea" mai avea si prostul obicei sa ii iubeasca mai ales post mortem..
Cate o data ii auzeam indemnul perfid in vocea unei cunostinte:"Mai tu nu ai de gand..uite cutare..castiga..si-a cumparat.."
Alte ori ii vedeam privirea lacoma in ochii unei fete:"Voi aveti vila la Costinesti?"
Cate o data,vaznd ca tot nu fac nimic,ma lua cu 'argumente'.Cam tot asa de stupide ca ale maica-mii."Tie nu ti-ar place sa umblii cu o masina mai calumea?".Mi-ar fi placut nu zic nu..,da daca te uitai la diferenta de pret..Alta data cu 'confortul' - "Tu nu ai nevoie de 'confort'?" - ?!?.Eu aveam nevoie sa am ce sa mananc,sa nu-mi fie frig,si sa am unde sa dorm.Si asta aveam si acasa si nu ma costa nimic.Sau daca ar fi fost sa plec as fi gasit la un pret rezonabil.In schimb 'confortul'...ar fi fost bun,da' sa mi-l plateasca altcineva.Alte ori cu femeile...Dar aici toti ezitau.Era prea evident ca e ceva putred in povestea asta.Dar nu prea stiau ce.Eu in schimb stiam.Insemna sa le platesc lor iubirea 'lumii',exact asa cum ar fi vrut maica-mea.
Uneori incerca sa ma provoace:"Tu nu esti in stare,de aia nu faci..." - Ba sunt.- "Demonstreaza ca esti".Atunci zambeam(buna incercare ce sa zic) - Da' uite ca nu vreau.Pentru ca mi-e lene.Ce ar fii acuma sa incep sa ma dau peste cap..sa munesc mai mult,sa strang..sa-mi cumpar..ca sa iti dovedesc tie ca sunt in stare?" - "Nu mie,tie" - Pai mie nu e nevoie,eu stiu.
Alte ori ma ameninta:"O sa-ti para rau 'mai tarziu'".Asta mai suna cumva..ma gandeam si eu ca 'mai tarziu','prea tarziu',as fi regretat poate ca macar nu am incercat,si m-as fii gandit ca poate pe mine 'lumea' nu m-ar fii inselat la tejghea,cum o inselase pe maica-mea,si cum insela pe toata lumea,si mi-ar fi dat iubirea ei.Dar era absurd,nu eram eu mai cu mot decat altii..Si daca 'mai tarziu' as fi fost asa de prost,meritam sa-mi para rau.
Cate o data 'lumea' ma dorea totusi,o vedeam in ochii unei fete.Si dupa ce ii furam cate o sarutare ma trezeam cu fata aia ca vrea nustiu ce,si nu stiu cum...Ma uitam la ea si nu intelegeam:Tu nu esti decat un mesager,un postas.Ce vrei de la mine?Cere-i ei...ea te-a trimis,ea trebuie sa timbreze..
Uneori chiar incercam sa conving 'lumea':Mai tu nu vezi ca nu te iubesc?De ce nu ma lasi in pace? - "HA!HA!HA!HA!",imi raspundea,"Te minti singur!Toti ma iubesc,tu nu pricepi?!?TOTI!!!Inclusiv tu.."
Toti o iubeau,da.Toti in afara de mine.
Care o uram.

Tarziu,mult mai tarziu,am putut s-o privesc pe maica-mea cu alti ochi,s-o inteleg si s-o iert.
Si atunci ochii meduzei s-au inchis,iar serpii au cazut la pamant.Si acum arata ca un cap de papusa inert,din care demonii au iesit,si au disparut in neant.
M-am uitat la ea si am zambit.
Incercase sa-mi otraveasca sufletul si sa ma tina inplasa ei,un vesnic copil nefericit.
Dar nu reusise
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Meduza
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: