Oglinda Literara

Acest forum poate fi accesat de catre toata lumea. Acest Forum este pentru toti iubitorii de literatura si prietenii revistei Oglinda Literara. Primim creatii literare ( eseu, proza, poezie) spre publicare in aces forum si in revista Oglinda Literara
 
AcasaCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiți | 
 

 'Scurta' povestire sf 2

In jos 
AutorMesaj
Stupid Devil



Mesaje : 14
Data de înscriere : 11/11/2008
Varsta : 45
Localizare : constanta

MesajSubiect: 'Scurta' povestire sf 2   Mier Noi 12, 2008 10:53 pm

"WOW !"a exclamat Monica deindata ce Raul,cu un ultim gest de "la revedere",a inchis poarta vilei..

A doua zi dupa ore gasca era la Mol.Raul nu venise nici azi.Ramasese sa se intalneasca sambata la debarcader sa faca o incercare de data asta cu ei pe post de cobai.De ce la debarcader?Raul nu le spusese si nici ei nu intrebasera.Se despartisera cu un:"ne vedem sambata" necontestat de nimeni.Acum stateau cu totii ingandurati,fara sa scoata vre o vorba."-Mai bine nu il cunosteam pe asta cu aiurelile lui" a exclamat Paul intr-un tarziu,exprimand destul de bine starea de spirit care plutea in aer.Secretul asta le statea pe creier si i-i intorsese pe dos,nici unul nu dormise prea bine noaptea trecuta."-Eu zic sa ii spunem dirigintei pana nu face vre o boacana.." a intervenit si Monica"-Ce sa ii spunem dirigintei??"a intreupt-o Paul enervat"Ca Raul a construit o "masina a timpului"? Si daca e o farsa? Iti dai seama ce mutre de tampiti o sa avem ca am pus botul la asa ceva? ";"-Dar si sa ne apucam sa facem misto si sa fie pe bune.."a intervenit Robert(Robert se simtea ca acum 2 ani cand intrase cu un prieten al carui var lucra acolo in cazino.Jucase un timp cu atentie si chiar castigase un pic si dupa aceea a pus toti banii pe 13(la urma urmei se dusese acolo sa se amuze..).Si a castigat !Apoi intr-un alt impuls de moment a vrut sa puna totul pe negru dar s-a razgandit,erau prea multi bani(28 milioane)ca sa-i riste asa aiurea.Numai ca s-a razgandit prea tarziu,crupierul se oprise si toata lumea se uita la el si il astepta sa parieze - rosu sau negru.Pana la urma a pus pe rosu si a pierdut..);"-Pai tu ce zici pana la urma,e farsa sau nu?"l-a intrebat Monica pe Paul,expertul grupului;"-Nu stiu"(de fapt Paul era destul de convins ca nu e,dar pe de alta parte era la fel de convins ca odata ajuns in fata dirigintei nu ar fi fost in stare sa scoata vre un sunet.Chiar si acum i se parea ca vizita la Raul se petrecuse intr-o alta viata,sau in vis);"-Si de ce ne-ar fi facut farsa asta?";"-Nu stiu.Poate ca pur si simplu s-a plictisit sa ne tot dea bani cu imprumut si noi sa ne facem ca ploua.Ce o fi zis:"Voi ma luati de fraier,las ca v-o coc eu.."";"-Chiar crezi ca il deranjeaza chestia asta?Mie nu mi s-a parut ca l-ar deranja";"-Tu ai fi o fata nemaipomenita daca nu ai fi asa naiva" (acest repros aparent exagerat al lui Paul avea si alt substrat mai vechi.Monica avea obiceiul - spre disperarea lui,sa se cupleze cu tot felul de ratati care ii spuneau prostii de genul "Esti cea mai frumoasa.." etc.Si care dupa aia se multumeau sa o jumuleasca,in masura posibilitatilor,de parale si sa-i dea papucii.Si pe ea nici macar nu parea sa o deranjeze.Toate idilele ei se terminau cu un:"Da-l dracu,oricum era un bou..".El nu-i facuse niciodata astfel de declaratii dar ii facea in mod constant invitatii - la film,la o cafea..etc.Niciodata prea directe,lasandu-si intotdeauna o portita de iesire:"a fost o invitatie amicala.." pentru cazul cand va fi refuzat.Si exact asta se intampla,Monica ii refuza invitatiile la fel de constant cum i le facea el)Au urmat cateva momente de tacere dupa care Monica a revenit cu un zambet usor malitios si autoironic in acelasi timp:"-O sa devenim faimosi !!";"-Da.." a inganat-o Paul;"-Da chiar!" a sarit si Robert"Parca te vad Paul,povestind la TV cum te-ai intors in timp si ai cunoscut-o pe bunica-ta pe cand era fata mare..";"-Hai sictir!!Cu glumele tale tampite si idioate!" a izbucnit Paul enervat in timp ce ceilalti bufneau in ras.Paul si-a ridicat coatele de pe masa si s-a lasat pe spatarul scaunului cu o mutra ursuza.Cateodata se gandea,si asta era unul dintre momente,ca parca nu meritau sutele de ore petrecute invatand pentru a avea "privilegiul" de a-si pierde vremea cu niste imbecili ca astia.Plus ca ii mai si ajuta cu lectiile...Dupa aceea isi spunea insa:"o sa vina si vremea mea.." si gustul anticipat al revansei parca ii dadea putere.Dar acum.."-Chestia asta o sa intoarca lumea pe dos" a gandit Paul cu voce tare si cu o umbra de amaraciune in glas.Si chiar asta simtea.Simtea ca viata lui - atat de meticulos planuita va fi data peste cap odata cu lumea intreaga de inventia asta.Era absurd sa-ti imaginezi ca ai putea prevedea implicatiile unei astfel de descoperiri.Si chiar cele pe care le intrezarea acum ii faceau sa se ridice parul pe ceafa."-Mda,asta e.." a continuat el.Robert si Edi au schimbat o privire si au ridicat din umeri in timp ce Monica privea ingandurata in gol si amesteca cu paiul in paharul cu cola."-Probabil ca oricum e o farsa." a reluat dupa un timp Robert care intelegea totusi pe undeva angoasa lui Paul si acum incerca sa-l consoleze"Dar daca totusi nu e eu as da o tura pe la amazoanele alea..".Si de data asta a fost randul Monicai sa-l admonesteze:"-Robert termina ca chiar esti penibil si scarbos !".Robert a tacut cu o strambatura ce voia sa spuna:"ia te uita ce sensibili suntem.."."-Hei,ia stati putin!" a sarit dintr-o data Edi cu un ton soptit care i-a facut pe toti sa se intoarca mirati spre el in timp ce Edi isi ciocanea sugestiv tampla cu degetul aratator:"-Numerele la LOTO !".Ochii celorlalti s-au blazat."-Mare prost esti,"l-a apostrofat Robert"daca tie ti-a venit ideea asta sigur o sa vina la o mie de alti prosti.Nu o sa mai fie nici un "LOTO" ";"-Dar pana devine chestia publica.." a insistat Edi"-Nu stiu cum o sa fie pana atunci dar sigur dupa aia o sa te intrebe astia cum de ai stiut tu numerele la LOTO" Edi a ramas un pic pe ganduri dar dupa aia i-a venit alta idee:"-Dar daca am pastra inventia numai pentru noi?";"-Crezi tu ca il convingi pe Raul?";"-Terminati!!"i-a intrerupt Paul agasat"Oricum va certati degeaba,nu merge sa afli numerele la LOTO";"-Nu merge??"au sarit mirati Robert si Edi intorcandu-se catre el dar Paul se uita in jos,pe sub masa,jucandu-se nervos cu brelocul de la chei.S-au intors catre Monica.Monica ii privea zambind condescendent,cu o mana sprijinindu-si barbia iar cu cealalta amestecand in continuare in paharul cu cola:"-Nu ati auzit ce a spus Raul?Ca realitatea se desparte in fiecare moment intr-o infinitate de fire?In care din ele te duci ca sa aflii numerele?".Robert a facut un:"A..!" mut urmat de o strambatura.Edi s-a rezemat de spatarul scaunului cu o mina incruntata.I se parea ca renuntasera prea repede la ideea lui,era sigur ca daca Robert sau Paul ar fi venit cu ideea ar fi intors-o pe toate fetele inainte sa renunte la ea dar el era "prostul" si in concluzie tot ce spunea el trebuia sa fie o prostie.La inceput mai fusese si George si imparteau impreuna rolul,dupa aceea George se apucase de modelism si se departase de ei,isi facuse alti prieteni..si acum parea ca se simte bine.Doar el ramasese ca sa fie bataia de joc a astora."-Soarecii?" a intrebat Paul intr-o aducere aminte."-Soarecii sunt bine sanatosi.." si Monica s-a apucat sa le povesteasca cum fusese cu soarecii.
La iesire s-au oprit si Edi a intrebat :"-Mergem maine la debarcader?";"-Mergem.." a raspuns Paul in numele tuturor,ridicand din umeri.Apoi s-au despartit.

A doua zi s-au intalnit in oras si i-a luat Robert cu rover-ul pe care i-l facusera ai lui cadou la majorat.Cand au ajuns la debarcader l-au zarit pe Raul trebaluind pe puntea unei salupe."-Mama ce marfa e salupa!" a exclamat Robert"Ia uite bai vere si sa nu zica nimic..".Au coborat si Raul i-a intampinat cu un zambet larg:"-Ati venit?";"-Nu,tocmai plecam.." i-a raspuns Robert in zeflemea"Ce nu zici bai frate ca ai asa barcuta?";"-A..nu m-am gandit" a raspuns Raul cu un zambet incurcat.Au urcat la bord si conversatia a continuat mai departe pe un ton formal intre Robert,Edi si Raul.Paul si Monica nu s-au amestecat in discutie.Dupa vreo 20 min de ora de mers timp in care tarmul abia se mai vedea Raul a oprit motorul."-Auzi da de ce a trebuit sa venim aici?Trebuie sa calatorim dezbracati ca in "Terminator"?" A intrebat Robert si i-a aruncat o privire Monicai care i-a raspuns cu o grimasa plina de dispret."-A,nu.." a ras Raul "e mai sigur aici";"-Mai sigur??".Paul a pufnit condescendent:"-Tu ce credeai,ca sa calatoresti in timp e ca si cum te-ai plimba cu autobuzul?";"-E destul de sigur" a continuat Raul "dar..teoretic ar mai putea aparea erori de localizare in spatiu.Oricum sansele sunt minime dar pentru orice eventualitate am zis ca mai bine venim aici si in plus am pregatit costumul asta" si Raul a scos de sub bancheta un costum ce arata a costum de cosmonaut si la care era atasata o parasuta si o butelie de scafandru"Si pentru cazul,cu totul improbabil,ca ati nimerii pe orbita am prevazut costumul cu o capsula cu cianura..am zis ca mai bine sa prevad orice eventualitate,oricat de improbabila.Oricum o sa merg eu primul".Paul nu s-a putut abtine sa nu chicoteasca privind la mutrele descompuse ale lui Robert si Edi(el declarase inca din masina ca nu avea de gand sa probeze inventia lui Raul.Robert insa,caruia ii placea sa faca uneori pe cocosul,a spus ca el o sa incerce si Edi,caruia ii placea sa ii tina isonul lui Robert,la fel.Monica spusese ca nu stie,o sa vada ea).Raul ramasese si el uitandu-se la ei:"-Ce aveti mai?La urma urmei sansele sa patiti ceva calatorind o jumatate de ora inapoi in timp sunt mult mai mici decat daca ati calatorii cu avionul de exemplu.Amandoi ati fost cu avionul,atunci nu v-a fost frica?";"-Aia e altceva" a obiectat Edi si obiectia asta,destul de absurda de altfel,parea sa fie si in asentimentul lui Robert.Raul se uita la ei perplex:"-Cum altceva??Lasa ca merg eu si o sa va lamuriti ca nu e nici o chestie" a continuat Raul pe un ton linistitor insa Robert l-a intrerupt:"-Nu te mai obosi frate ca nu mergem,zau.Mai bine du-ne inapoi la mal" apoi a continuat ca pentru el:""pe orbita" auzi.." si in tonul lui se simtea un repros nerostit:"tu ai impresia ca noi suntem soarecii tai de laborator?".Paul chicotea pe infundate.Raul,descumpanit de reactia lui Robert,s-a uitat spre el cu un licar de speranta dar acesta a ridicat repede mana cu palma deschisa spre el intr-un gest de scuza si refuz totodata:"-Eu am zis de la inceput ca nu o sa incerc.." cu toate ca lui Raul nu-i spusese nimic,si oricum scuza asta nu avea nici un sens.
Intre timp Monica statea linistita in coltul ei.Pe ea nu o intrebase nimeni nimic si era mai bine asa.Nici ea nu avea chef sa probeze masinaria lui Raul.Nu neaparat ca i-ar fi fost frica,era sigura ca Raul nu mintea spunand ca ca o calatorie de o jumatate de ora inapoi in timp nu prezinta mai multe riscuri decat una cu avionul.Si soarecii erau ok(in seara de dupa ce fusesera la raul mersese cu soarecii la doctorul care se ocupa de pechinezul ei si de caii de rasa ai maica-si.I-a spus ca i-a primit de la o colega si ca i se parusera cam tristi si fara pofta de mancare.Medicul i-a controlat superficial si i-a zis ca nu au nici o problema dar Monica a insistat la un control mai amanuntit.Pana la urma medicul a ajuns sa le faca soarecilor toate testele posibile si imposibile,putin intrigat de incapatanarea Monicai dar fara sa comenteze(doamna X era una dintre cele mai importante cliente ale sale).La sfarsit o sfatuise sa nu le mai dea acadele si ii oferise o punga cu mancare speciala pentru ei.Ieri dimineata ii daduse rezultatul testelor).Dar daca s-ar fi oferit sa incerce ea masinaria ceilalti ar fi tras de aici concluzia de nezdruncinat ca este indragostita in secret de Raul,si nu avea chef de asta.Si oricum gandurile ei erau in alta parte.Nu prea isi explica de ce dar intamplarea asta o schimbase.Isi dadea seama ca viata ei de pana acum fusese un nonsens,un fel de "dolce far niente"."Sau "dolce pensare niente" mai degraba.." si-a spus Monica in gand si un zambet fugar i-a luminat pentru o clipa chipul.
Gandurile i-au fost intrerupte de o smucitura usoara.Raul pornise salupa cu un gest nervos dar controlat.A intors si s-au indreptat spre mal.Intre ei se instalase o tensiune cu atat mai greu de suportat in spatiul acela stramt.Nimeni nu scotea un sunet.Nu se auzeau decat huruitul molcom al motorului si zgomotul valurilor.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
'Scurta' povestire sf 2
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Oglinda Literara :: NUVELA :: ARMONIILE PIETREI-
Mergi direct la: